Posts Tagged vin
Cuvinte cu “M”
Posted by Caretas in Povesti din gradina cu legume, Taran cu pasaport on May 5th, 2009
Melnik. Daca aveti drum spre Grecia la vara, trebuie neaparat sa va opriti aici. Cu vreo 15 km inainte de granita cu lumea civilizata, faceti dreapta din drumul principal si mai mergeti vreo 10 km spre Macedonia. In general, soseaua nu e rea, dar are mici portiuni in care iti vine sa-ti introduci penisul si sa te-ntorci. Daca depasesti momentul, ajungi intr-o zona pentru care cuvantul “superba” e viciere de rezultat.
Aici traieste izolat, dar linistit si impacat cu el insusi, Melnik, cel mai mic oras al Bulgariei. De fapt, e un sat, cu vreo 2-300 de locuitori, dar “cel mai mic oras” vinde mai bine decat “unul dintre sutele de sate”. Ei zic ca au motive istorice, eu zic ca-i vorba de marketing. Sat, oras, megalopolis, n-are nici o importanta. Important e ca locul e al naibii de frumos, dupa cum se poate vedea si din jpg-urile alaturate. Read the rest of this entry »
In cautarea vinului baut
Posted by Caretas in Caracalul joaca la pitici on May 2nd, 2009
Sambata Mare. Piata din Campina.
Aglomeratie. Agitatie. Agonie.
- ‘r-ati ai dracu’ cu preturile voastre!
- Draga, e Sambata Mare, nu mai dracui, ca e pacat!
- Atunci, sa va fut in gura cu preturile voastre! E mai bine, scumpete? Uite-i si p-astia. Plin de bucuresteni. De ce nu stati, ma, pe cur, la voi acasa?
- Hai, ma, ca e Georgeasca, curva de peste drum. E ala al ei somer in Spania, ii trimite bani de-acolo si si-a luat masina-n lizing, de-aia are numar de B.
Daca ai fost prost si ai uitat sa iei trei nimicuri, inveti sa te autoinjuri. In piata, nu e loc nici macar pentru o flegma bine tintita. Ajungi in megacomplexul comercial Romal (pour les connaisseurs). La un stand, printre vinuri, o sticla care-ti sare-n ochi. In ea, doi litri de cerneala rosie. Costa 4,5 lei. Un scurt si simplu calcul matematic te duce la o concluzie rapida: vinul asta n-a vazut strugure nici in poza. Licoarea se numeste “9 poloboace”, iar producatorul e corect. Nicaieri nu scrie ca e vin. E “demidulce”, da’ nu e vin, ci “bautura fermentata linistita”. Un fel de “vin din deal de la Predeal, bei aici, mori acasa”.

Aflat mereu “In cautarea timpului pierdut”, eu n-am avut o prajitura, ca Marcelica, ci o sticla de vin. Care mi-a produs doua amintiri.
Prima, din anul I. Stateam in Regie, in P17. La parter, o halimentara. In halimentara, haleala si pileala. In afara celor doua categorii de produse destinate consumului uman, mai era si un “vin” asemanator celor “9 poloboace”, produs intr-o zona viticola de traditie, undeva prin Delta Dunarii. Dar nu oricine putea sa cumpere “vinul”, pentru ca nu era expus. Ritualul ezoteric era urmatorul: cuvintele “da-mi si mie, barosane, o sticla de Bojolé” erau mereu insotite de o inclinare usoara a capului spre stanga si de inchiderea smechereasca a ochiului drept. Si barosanul se ducea in spate, de unde aducea otrava. In afara cuiva, nu spui cine, persoana importanta (campinean cu mate de fier), nimeni nu putea bea un pahar de “lichid de frana” fara sa fie “piua” a doua zi.
A doua, din acelasi complex comercial. In Romal, la doi pasi de magazinul cu “bautura fermentata linistita”, unii vand mezeluri. Am fost cu niste prieteni sa luam niscaiva animale moarte pentru gratar. Si era sa-i lasam pe ceilalti nemancati. Puteau fara nici o problema sa ne lege si sa ne bage la balamuc. Eram 3 cretini care se tavaleau pe jos si se cacau pe ei de ras. Fiindca aveau carnati. Dar aveau si etichete mici, pe care nu incapeau cuvinte lungi, gen “carnati oltenesti”, asa ca oamenii prescurtasera: “c. oltenesti”, “c. plai”, “c. porc”. Iar noi am cumparat ceea ce, intr-o lume perfecta, s-ar fi numit “carnati oaie”.

Ultimii care s-au bagat in seama