2. Györ a pierdut Liga. La doua zile dupa meci, aproape ca prefer varianta asta a aceleiasi stiri. Pai, bine, ma, zdrente de vecini, adica fata aia da din craci pentru bogati la Moscova si voi nu va simtiti sa ne dati macar un punct? Normal ca ma bucur c-ati luat-o la mu… asta, pe coaja.

3. Consecinta la 2, Gabi Rotis-Nagy si Simona Spiridon au pierdut si ele Liga. Nu mai e bine.

4. Am vazut-o pe Aurelia Bradeanu in tribuna. Cu o burta aproape cat a mea. Inghitise o minge de handbal care a crescut cat una de baschet si n-avea nevoie de emotiile astea. Mai bine luau bataie la 10 goluri, sa stie o treaba.

5. Viborg mi-a placut fiindca a fost cea mai frumoasa echipa a Ligii, dar a castigat fiindca a fost cea mai buna echipa a finalei. A condus cap-coada si in teren, si pe tabela si n-ar fi pierdut nici daca se mai juca si acum.

6. Györul n-avea cum sa castige. N-ar fi fost nici logic, nici drept sa ia cupa o echipa care a dat gol numai din 7m.

7. Unguroaicele au avut un portar care are de doua ori mai multe maini si picioare decat cele prevazute in cartea tehnica, o pustoaica senzationala (handbaliceste vorbind, m-am indragostit brusc si definitiv de Aniko Kovacsics, de la Györ) si o extrema stanga tare pe picioare, puternica, rapida si in forma. Un numar insuficient de flori pentru una bucata primavara.

8. Danezele au jucat mai tare, mai hotarat, au stiut mai bine ce au de facut si cum si, din punct de vedere psihic, (incerc sa caut un cuvant cat mai corect si cat mai putin jignitor; gata, l-am gasit) le-au pisat pe ungyöroaice.

9. Conform obiceiului din ultimele sezoane, Györ n-a stiut nici de data asta sa joace o partida decisiva.

10. Siluind inca un pic limba romana, Viborg e “mai echipa” ca Gyor. Matematic vorbind, la Gyor, suma valorilor individuale ale jucatoarelor e mai mare decat valoarea echipei; la Viborg e invers.

11. Konkoly n-a mai stiut sa se apere de contraatacurile Viborgului, ceea ce ma face sa cred ca in tur i-a iesit combinatia din cauza Viborgului, nu datorita Györului.

12. Rikke Skov chiar e jucatoare atunci cand nu vrea sa dea singura 23 de goluri pe meci. CA “CAracter”, locul lui Grit Jurack era in cealalta echipa.

13. Elementul “Bojana” face parte din ecuatia victoriei. Am vazut-o pe Popovic ca pe inca un antrenor al Viborgului, pregatindu-i notite lui Vestergaard pentru discutia din pauza.

13+1. Daca a noastra nu-si tinea picioarele in afara semicercului la faza din minutul 59:59, post-ul asta se numea “Mic tratat de noi injuraturi soioase, inventate sau adunate de DC”

PS:

• Multe poze de la Veszprem, dinaintea, din timpul si de dupa finala, aici, aici si aici.
• Deocamdata, sunt la 25% din obiectiv. Urmeaza Werder, Kiel si Barcelona.
• Ba’, cum e danezu’ asta… Ia doua cupe in doua zile (Copenhaga a castigat Cupa Cupelor duminica), scrie cel mai tare blog din SE Europei despre echipele lui, i se urca la cap si incepe sa jigneasca la patrat.

2. M-am uitat la finala de la handbal, desi in Bulgaria s-a jucat TSKA – Levski, singurul meci adevarat al castravetilor cu crampoane.

3. Viborg – Györ a inceput cu o jumatate de ora mai devreme, asa ca bulgarii din redactie, care se grabeau sa termine treaba ca sa-si vada linistiti meciul, au fost uimiti sa ma auda injurand si in romaneste, in timp ce ma uitam la un sport bizar; in Bulgaria, mingea e ca nevasta: o lovesti cu piciorul sau cu podul palmei, dar n-o arunci pe poarta sau la cos.

4. Am tinut cu Viborg; nu atat fiindca acolo joaca o fata de la mine din blogroll (coloana din extrema dreapta, undeva pe la mijloc), cat, mai ales, pentru ca danezele au cea mai frumoasa echipa din sezonul asta al Ligii Campionilor; daca, la fotbal, cu Barça tin neconditionat, la handbal, la anul, s-ar putea ca favorita mea sa se cheme Buducnost, Zvezda sau, Doamne-ajuta!, Oltchim.

5. Viborg a jucat prost; in multe momente, pe atac, chiar foarte prost.

6. Györ a avut caracter (as fi vrut sa zic “coaie”, dar nu se potriveste, lasam pretentiosul termen pentru Kiel – Ciudad Real).

7. Unguroaicele “s-au mobilizat exemplar” dupa ce au pierdut-o pe Görbicz; asa ca deja aveau exercitiu cand arbitrii i-au dat “rosu” direct mult prea usor lui Kovacsics.

8. Nu e un fapt intamplator; psihologii care se ocupa de sport au studiat fenomenul si au observat ceva, in cazul echipelor mari, care baga in seama si pregatiriea psihica: in cazul unei eliminari (mai ales daca e vorba de un jucator important), echipa se aduna mai bine, fiecare incearca sa-l inlocuiasca pe cel “pierdut”; astfel, la nivelul determinarii, echipa nu are 10, ci 20 de jucatori (studiul vine din fotbal, dar se aplica si la alte sporturi de echipa).

9. Cu Viborg s-a intamplat acelasi lucru acum trei luni, cand s-a accidentat Bojana Popovic, dar echipa nu s-a dus in jos; intre timp, au mai trecut vreo 15 meciuri, iar echipa s-a obisnuit sa joace fara ea, asa cum era si normal.

10. Din pacate pentru daneze, exact in meciul asta aveau nevoie de bratul si, mai ales de experienta, sangele rece si stiinta jocului pe care le are Popovic.

11. Daca ati mai citit punctele 8-10 pe vreun forum, cu aceleasi cuvinte, tot eu am spus, n-am copiat, n-am fituici.

12. Spre deosebire de Voina, Konkoly, antrenorul frantuzoaicelor , stie nu numai sa identifice o problema, ci si sa o rezolve. Cum ar fi, de exemplu, contraatacul lui Viborg.

13. Acelasi baiat joaca din primul minut al finalei Ligii cu o minora in echipa; Konkoly i-a vazut calitatile lui Kovacsics si a avut mintea, tupeul si rabdarea sa o bage la joc.

14. Viborg n-a avut interi. Pe atac, si Skov, si Jurack au fost praf; lui Jurack i-a intrat in cap ca e noua Bojana si termina orice faza cu aruncare; asta daca ajunge mingea la ea, ca si Skov are impresia ca stie sa dea la poarta.

15. Practic, golghetera Ligii Campionilor si Maldini al Viborgului au aruncat la poarta cam cum as arunca eu maine, daca m-as fi apucat ieri de handbal si daca azi dimineata mi-as fi rupt vreo 3 degete.

16. Nici Tomori n-a facut un meci mare in fata, a ratat mult (nu stiu cifrele si nu ma intereseaza), dar n-a fost penibila ca Jurack sau inconstienta ca Skov.

17. Altfel antrenor destept, pustiul de Vestergaard s-a pierdut si a dat cu bata-n balta cand, vazand ca nu-i merg interii, a schimbat extremele.

18. Aaen si Kovacsicz au reusit performanta rara de a rata fiecare acelasi contraatac . Aaen chiar doua la rand, iar Monikutza a zis ca oricine e-n stare sa faca 7m si eliminare in acelasi timp, da’ e nevoie de un caracter adevarat sa le rupa-n doua la 30 de secunde distanta.

19. Portarii au fost fabulosi. Lunde, pentru ca e cea mai buna din lume (stiu ca o sa-mi ziceti de Leganger, Hutupan sau Pálinger, dar asta e misto la blog, e ca-n afisul din biroul sefului: “aici fumez numai eu!”), iar Pálinger (super-portar si ea), pentru ca toate mingile trageau la ea ca cersetorii la Gigi Becali.

20. Reactia lui Rikke Skov dupa “rosul” luat de Kovacsics mi-a adus aminte de “Bricheta” si de Lovin. Numai ca de la Lovin n-aveam pretentii, nu ma asteptam sa se poarte ca un barbat.

21. Finala e departe de a fi jucata. Ambele echipe stiu asta din proprie si recenta experienta.

22. Productia televiziunii daneze a fost perfecta, iar cea mai buna cronica a primului meci ar fi succesiunea de imagini cu Popovic si Görbicz in tribuna.

23. Nu ma pricep la handbal deloc. Am lucrat la cateva transmisiuni, inclusiv din Champions League. Muncesc cu un nene care a avut si mingea-n mana, si microfonu-n gura, asa ca stie ce vorbeste, imi mai da doua palme dupa ceafa cand mananc cacat si-mi mai explica cum stau lucrurile. Stiu cand e si cand nu e ofsaid, stiu ca, daca dai gol din afara “caciulii”, e de 3 puncte. Dar astea toate nu inseamna ca inteleg ceva din jocul asta.

24. Imi place handbalul si ma uit de vreo 19 ani. In ’90, imi terorizam educatoarea de la gradinita sa ma lase sa ma uit cum Maricel, Berbece, Moraru si Buligan iau bronzul in Cehoslovacia. M-a lasat. Ii multumesc.

25. Multa bafta, Gabi, Simona, Cristina!

26. Sau 2-6 sau 2006 sau -2+6 sau 2×13: Hai, Viborg!