Inchei prima serie de istorioare despre “Campina, zona crepusculara” cu un un moment care ar fi putut fi genial, daca n-ar fi fost real si, prin urmare, tragic.

Nashu’ si Nasha, la cumparaturi, in metropola. Nashu’ isi aprinde o tigara cat o asteapta pe Nasha sa iasa dintr-un magazin. Un cersetor il vede si se apropie. Ii vorbeste civilizat si corect: “Domnule, se poate, va rog, sa-mi dati o tigara?”. Plictisit de sesiunea de shopping, cu chef de vorba, usor ironic si dornic sa filosofeze, Nashu’ intreaba, in timp ce-i intinde pachetul: “Si cu ce-o sa-ti imbunatateasca tie viata tigara asta?”. Raspunsul vine rapid, trist si nu lasa loc de replica: “Nu mi-o imbunatateste, da’ mi-o scurteaza. Si asta ma bucura asa de mult…”