Posts Tagged Solo
Leii fara Coaie
Posted by Caretas in S-o f... ia on May 3rd, 2009
In centrul Sofiei, intre “Fetish Club” si “Solo”, acolo unde zona pietonala si cea circulata se intalnesc ca sa rupa picioarele pietonilor neatenti, se afla Palatul de Justitie. Acolo se intalnesc tinerii sofihoti seara. E bine sa-ti dai intalnire la si 7 minute, ca la fix si la si un sfert e plin, vine toata lumea, ca-n Campina la ceas. De o parte si de alta a pulatului, doua statui. Mari. Doi lei. Evident, fara coaie.
La LfC si pe bucata pietonala a bulevardului Vitosha, cand e vreme buna, s-a terminat smecheria. Nici un barbat normal nu poate rezista mai mult de juma’ de ora la terasa fara sa faca torticolis si testiculis. E ca la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice, defileaza loturile nationale feminine de futut ale Bulgariei. Junioare, tineret, echipa mare, cateodata chiar si cateva jucatoare mai longevive din echipa feminina de old boys. Dar asta e deja alta poveste. O sa revin cu amanunte. Sau nu.
Dupa niste luni, venind dintr-un unghi favorabil, colegul Emilica zice ca ar fi niste chestii sub coada unuia dintre lei. Are ochii mai buni sau macar ochelari. Alt coleg, Sorin Cercetatoru’ (ruda, poate, cu Florin Salam Fermecatoru’), se plaseaza inteligent, ca Belodedici, si-mi spune: “Exista, da’ nu stii tu sa te uiti. Nu le mai cauta dedesubt, ca la vaca”. Nu mai conteaza, acum pot sa aiba unele cat capul. Pentru mine, statuile alea se vor numi mereu “Leii fara Coaie”.
Pasarila.bg
Posted by Caretas in S-o f... ia on April 28th, 2009
Kiril Vajarov s-a nascut in tara gresita. In loc de Cehia, Finlanda, Canada sau Rusia, Kiril a avut ghinionul sa faca ochi in Bulgaria. Iar Bulgariei i s-a rupt de Kiril si de cei ca el. Pana la urma, el n-a cerut decat un pic de gheata. Pentru ca gheata i-a placut lui Kiril mult, nepermis de mult. Altfel, ce sa caute el la hochei, intr-o tara fara traditie, fara patinoare si fara spectatori? De ce nu s-a facut fotbalist, strungar, doctor sau inginer? Cum si-a permis sa devina portarul nationalei la o varsta la care altii nu stiu cum ii cheama nici cu buletinul in mana?
Pe 18 aprilie 2009, in Sambata Mare, Kiril nu-si pune nici una dintre intrebarile astea. Cand iti merge bine, nu-ti pui intrebari. Iar lui Kiril ii merge bine. Joaca la Slavia Sofia si in nationala. Urmeaza sa-si petreaca sarbatorile cu prietenii. E ziua lui Vasil si ii astepta pe toti in club, la “Solo”, in centru, la doi metri de “Leii fara Coaie”. Nu poate sa lipseasca tocmai Kiril. Vasil e prietenul lui cel mai bun si, in plus, toata gasca e acolo. Carciuma – spalatica, muzica – buna, DJ-ul e crainicul stadionului lui Levski, ii plac sportivii, asa ca dedicatiile pentru sarbatorit curg una dupa alta.
Gheata, prietena lui Kiril, isi face treaba si raceste whisky-ul. Dar si whisky-ul isi face treaba si fierbe sangele. La masa lui Kiril si la masa vecina. Dintr-un nimic, incepe scandalul. Muzica se opreste si zgomotul de sticle sparte si de mese rupte e noul hit in “Solo”. Bataia continua si in afara clubului. Pe jos, pete rosii. Nu e vin. Unde se termina urmele, incep taxiurile. Rotile unuia dintre ele scartaie si lasa in spate trei tineri nemiscati intr-o balta de sange cald.
In taxi e Ilyan Todorov. Baiat de bani gata, violent, si cu un tata smecher. Pe jos, injunghiati, Kiril Vajarov si cel mai bun prieten al lui, sarbatoritul Vasil Alexandrov. Mai incolo, alt Kiril, Dimitrov, singurul care avea sa scape cu viata dupa intalnirea cu cutitul lui Todorov.
Ultimii care s-au bagat in seama