Azi promit sa va povestesc cum n-am luat doua batai in ultimele trei saptamani, iar maine, dupa secole de asteptare, celebrul post despre EBA.

M-am intors. Parjoliti ogoarele, otraviti fantanile, incuiati femeile in casa!

Blogul asta se va odihni putin. Pe 19 iunie, postul de televiziune la care lucrez are relansarea. Practic, atat inainte, cat si macar o saptamana dupa 19, avem muuuulta treaba. Intreaga luna e foarte grea, pentru ca in relansarea asta trebuie sa se vada ca noi, atat mamaligarii, cat si castravetii, n-am frecat pula pe-aici 8 luni. E, daca va convine formularea din titlu, finala ligii noastre…

Pe 1 iulie venim acasa si de rezultatul finalei asteia depinde marimea coaielor noastre la intoarcerea pe Otopeni. Vrem sa ne intoarcem castigatori. Asa ca mai subtire cu labareala pe blog!

PS:

1. Stiu ca altii sunt mai “napoleoni”. Eu nu sunt nici atat de bun, nici atat de ordonat, cat sa duc si asta in acelasi timp. Plus ca a-nceput sa-mi placa jucaria asta, tin si la mine, si la voi si nu vreau sa postez orice, oricum, numai ca sa postez.

2. Asta nu inseamna ca blogul moare sau ca nu o sa mai apara nimic pana la sfarsitul lunii. Nu. O sa mai scriu niste texte, fie cele pe care le-am promis aici si aici, fie altele (despre superba victorie a Unirii Urziceni si despre ce intelegem din ea, de exemplu). Doar ca o sa scriu mult mai rar si mult mai putin. Sper ca, pana la finalul saptamanii, sa apuc sa va povestesc de ce tin cu EBA. Motivul e misto, o sa va placa!

• de ce inca sunt bucuros si uimit dupa un meci pe care l-am vazut duminica seara (nu e Urziceni – Dinamo, sa fim seriosi!);
• de ce o sustin din toata inima si o votez pe EBA
• cum am ajuns la concluzia ca adolescentii sunt frumosi si idioti peste tot;
• ne bucuram impreuna de fotbal dupa Barça – Manchester.

Stimati vevespectatori, accesati, click-uiti, refresh-uiti. Va astept ca pe ziua de spaga!

• cat da Rio Ferdinand la frizer;
• cat de aproape de satisfactia vietii lor au fost cei care voiau sa-i vada batuti bine pe Mironica si Caretas;
• cand am primit cele mai multe felicitari din viata mea, desi nu era ziua mea si nici nu-mi intrase copilul la liceu;
• ca politistii nu-s prosti si ineficienti chiar peste tot;
• cat de ieftin poti sa te pisi in centrul Manchester-ului.

Cand veti putea citi toate minunatiile astea? Clar, pana la Werder – Sahtior. Mai mult de atat nu pot sa va spun. Reveniti constant aici. Refresh de lamaie Va astept. Sunt caldut.

In seara asta si maine dimineata Luni seara si marti dimineata:

• inca doua vorbe despre finala Ligii la handbal;
• cum era sa iau doua batai (una – sora cu moartea, cealalta – chiar mama celor doua surori) in 10 minute acum un an, la Manchester, dupa finala Cupei UEFA;
• povestea necunoscuta a unui fotbalist cu nume mare;

Deci, va astept pe aici. Ma duc sa iau niste seminte, niste alune, o apa plata, sa am cu ce va servi.

Si, ca sa nu mai faceti misto de mine, cum ca as da cu sapa intr-o tara de cacat, va invit sa cititi asta.

• continuarea povestii de la finala Cupei UEFA de anul trecut;

• un post despre invazia submuzicii romanesti la sud de Dunare;

Ramaneti cu noi! Revenim imediat dupa andropauza.

Asa ca, numai in Caretasul de maine:

• portretul senzationalului erou necunoscut al fotbalului;
• un loc incantator in care sa va opriti doua ore la vara, in drum spre Grecia;

Va astept din nou. Am luat bere si mici, sunt in campanie erect-orala.