- pentru ca-s nevorbit; in septembrie 2008, m-am facut capsunar de Bulgaria, prelucrator prin aschiere la doua televiziuni cu ceafa groasa; tot atunci, am inceput sa scriu mail-uri acasa, sefilor, colegilor, prietenilor; povesteam ce am gasit acolo, ce avem de facut, ce probleme avem, ceream sfaturi, ma plangeam si injuram; in afara de astea, adaugam povestioare din viata la Sofia, din fotbalul bulgaresc si alte glumite ieftine; unele s-au transformat in posturi pe un blog; altele au ramas in circuit inchis;

- pentru ca mi s-a urcat succesul la cap; mail-urile de care tocmai va vorbii au inceput sa se plimbe intre adresele de mail ca Anna Lesko intre bogatasi; am fost rugat frumos sa adaug mai multe adrese (“Ba, zdreanta, trimite-mi si mie sa ma rad, nu fi bulangiu!”) pana cand lista mea de distributie a facut poc; s-a largit ginecologic pana nu mai puteam sa povestesc mare lucru despre serviciu (ca, na, e lucruri care tre’ sa ramaie intre mai putini ochi);

- pentru ca-s orgolios; intr-o zi, cineva care are mai multa incredere in mine ca mine si care stie pe ce buton sa apese mi-a dat un reply: “Ce tembel esti Ti-am zis sa-ti faci blog, dar nu vrei. Esti putoare mare”. Cum sa nu reactionez?

Asa ca iata aceasta frumusete de WordPress (mersic again, Bob!), care va fi un ghiveci cu ce am prin camara: cateva posturi furate din ProSport, povesti despre mafiotii bulgari (mai ales despre cei reci, ca sa nu ma vedeti ca donator involuntar de organe – in cel mai bun caz -, la Stirile de la ora 5), intamplari din eterna si fascinanta Bulgarie altoita cu mereu surprinzatorii romani, filme pe care le-am vazut (de la Barely Legal Asian Cum Eaters VIII in jos), carti pe care le-am citit (terminati cu glumele astea cu optul de romb si asul de trefla!) si cele mai vechi bancuri resapate.

Am, in schimb, doua mari probleme la cap (dupa cum suna o dedicatie intre manelisti, “toti cei care ma cunoaste sa striga in gura mare: numai doua?!?!”): 1.daca imi propun sa scriu cu un scop clar (articol, blog etc.) nu iese nimic (asa ca o sa ma prefac ca scriu, in continuare, mail-uri@protv.ro) si C.nimic nu ma inhiba mai mult ca o foaie goala. Asa ca, macar la inceput, o sa postez din ceea ce am deja in tolba.

Astept sugestii, si, mai ales, reclamatii si injuraturi.

Bine-ati venit pe “Blogul de mamaliciki cu zeama de castraveti”!

PS: Am zis ca nimic nu ma inhiba mai mult ca o foaie goala? Ba da, ar mai fi ceva. Saracu’ Hugh Jackman: