“Sunt baiat destept. Foarte destept. Si puternic. Foarte puternic. Deci, smecher. Ati ghicit, foarte smecher. Pana azi, la 42 de ani si jumatate, stiu, “Multi Inainte!”, “Multumesc, la fel”, am facut de toate.

Mi-a placut sportul, am fost luptator. Nu va grabiti sa ma comparati cu Grisha Ganchev, cu Georgi Iliev, pe langa astia sunt ca Loeb pe langa Titi Aur. Nu mi-a lipsit nimic cand am fost mic, tata avea o carciuma, lucram la el, printre orele de scoala si antrenamente. Ospatar. Voi, romanii, stiti cat de bine ajung astia…

Mi-a placut si scoala, mi-a placut engleza, am invatat in Anglia, in State. Un pic de jurnalism, un pic de management, ce mai, sunt scula! Si ce daca am dat cu ciocu’ la Secu? Nu m-a obligat nimeni, da’ am simtit eu ca o sa-mi fie bine. V-am zis ca sunt destept… M-au racolat in carciuma lu’ tata si ne-am facut treaba. Eu i-am ajutat pe ei, ei pe mine, altfel cum dracu’ sa pot sa invat in strainatate?

Si femeile mi-au placut. Prima oara, m-am insurat la 22 de ani. Am si iubit-o pe Toni. Mai mult pe taica-su, generalul Chergelanov, sefu’ lu’ Secu’. Da’ si pe ea. M-au ajutat mult amandoi. Deci, sunt si descurcaret. Asa au ajuns taranii astia de la revistele de business sa ma considere unul dintre cei mai bogati europeni. Auzi aici: locul 8 in Europa de Est, primul in Bulgaria, 1,5 miliarde de dolari avere. Vai de curu’ lor de imbecili, daca ar sti cati bani controlez… Nu sunt toti ai mei, ii pastrez si pentru altii, dar e bine, nu ma plang, am de-o paine si de-o bere. Mai dau si la altii. Uite, de exemplu, la federatia de lupte libere, ca sa nu uit de unde am plecat. La Cherno More Varna. Si, evident, la TSKA, cea mai mare echipa a noastra. Unii zic ca asa mai spal din ei. Sunt prea greu ca sa le raspund. Cum ziceti voi, latinii? Aquila non capit muscas.

Stiti ca sunt si cetatean american, nu? Au incercat unii sa nu ma lase sa intru in State, dar altii, prietenii mei, mi-au dat si pasaport. Parca am zis ca sunt descurcaret. Uite, chiar ma gandesc sa le intorc favoarea si, daca, sa spunem, nevasta’ lu’ Clinton ar vrea sa candideze la ceva, la orice, congres, presedintie chiar, o s-o ajut cu malai. Oficial, pe fata, nu ne ascundem.

V-as spune mai multe, da’ mi-e ca va ametesc de tot. Povestea e prea incurcata ca s-o intelegeti in 3 minute. Iar mai mult timp pentru voi chiar n-am. Uite, ma hartuiesc si judecatorii astia, ma tot cheama sa depun marturie intr-un proces. Fostul prim-ministru Andrei Lukanov a murit impuscat acum vreo 7 ani, in ’96. Stiti ca aici, la noi, e chiar banal. Astia cred ca-s implicat… Si pe mine vrut sa ma scoata din joc acum vreo 6 ani. Da, in ’97, mi-au aruncat in aer masina. In mers. Nu eram in ea. Sunt prea destept, prea bine pazit. Hopa, si atunci ce cauta punctul asta rosu pe camasa mea? Sa fie oare vreun lune…”

Primul episod ne duce la 130 de kilometri de Sofia, intr-un oras mare, mereu dezmierdat de razele blande ale soarelui (bleah!). Orasul celor 7 coline, Roma Bulgariei, raspunde la numele de Plovdiv si, sincer, am vazut si orase mai frumoase. Nu e chiar Copsa Mica, dar, daca-i asculti pe plovdiveni, iti vor spune ca e “cel mai oras misto” nu numai din tara, ci din intreg sud-estul Europei si ca emisfera nordica n-a mai vazut femei asa frumoase precum cele din Пловдив. Ceea ce poate fi adevarat, cu o singura conditie: sa nu fi iesit niciodata din Plovdiv.

Una dintre cele mai cunoscute femei din Plovdiv se numeste Galya Topalova. Are bani multi, suficient de multi cat sa dea si altora, mai ales intr-un an electoral. Tanti Galya are afaceri in turism si in transporturi si vrea sa le aiba in continuare. Pentru asta, ca in orice alta tara din zona, trebuie sa cotizeze. Acolo unde a mai cotizat (la BSP – Partidul Socialist Bulgar, partidul presedintelui Parvanov si al prim-ministrului Stanishev), dar si in alte parti, ca nu se stie niciodata. Ca sa cotizeze, trebuie sa incaseze. Ca sa incaseze, trebuie sa vanda. De exemplu, sa vanda clubul Lokomotiv Plovdiv, pe care-l patroneaza. Vrea sa vanda pentru ca are nevoie de bani si, probabil, pentru ca e superstitioasa. Nimeni nu vrea sa cumpere, pentru ca tanti Galya cere mult (5 milioane de euro), pentru ca e criza, pentru ca clubul e falimentar si, probabil, pentru ca toti sunt superstitiosi. Da’ de unde naiba atatea superstitii?

Pai, sa vedem. Nici unul dintre ultimii trei patroni ai lui Loko Plovdiv n-a murit de batranete sau de ciroza. Toti s-au imbolnavit de deces in mod subit si au dat “sign out” vietii cu mai multe gauri decat cele prevazute in cartea tehnica.

Ca sa afli mai multe, tre’ sa ajungi la stadion. O mizerie, un monstru de piatra in care stai cu teama ca ar putea oricand sa se darame. De fapt, un sfert din tribuna intai chiar s-a prabusit acum cativa ani. Singurica, fara s-o atinga nimeni. Iti infrunti frica si ajungi in tribuna oficiala. Mica, in aer liber, cu scaune de plastic concepute special pentru cururi de fotomodel. Rosii si negre (scaunele, nu cururile). Numai unul e alb, da’ nu e scaun. Era inainte. Acum, e o placa de marmura pe care scrie “Georgi Iliev”.

Dar mai interesant e ce nu scrie. Nu scrie ca Joro (varianta bulgareasca a lui “Gica”) a fost patronul lui Loko, omul cu care, in 2004, LP a castigat singurul campionat din istorie. Omul care a ignorat toate mesajele primite, toate semnalele de alarma. Povestea lui e aracul pe care s-au urcat tulpinile agatatoare ale carierelor altor baieti destepti ai Bulgariei. Nascut la Kyustendil (un oras din apropierea granitei cu Macedonia, un fel de “Centrul Luceafarul” pentru baietii cu limuzine negre si badigarji), a facut lupte, ca si fratele lui mai mare, Vasil. Vasil a inceput sa miroasa florile la radacina in 1995, impuscat. Georgi Iliev s-a facut ca nu intelege mesajul si a preluat afacerile famigliei: hoteluri la Marea Neagra, o fabrica de alcool, o firma de paza. La pachet au venit contrabanda si traficul de droguri. In total, vreo 300 de milioane de euro. In 2005, la un an dupa campionatul castigat cu Loko Plovdiv, Joro a mai primit un peste mort (vezi “Nasul” pentru detalii). Nikolai Popov, presedintele pus de el la club, se ingrasase putin: luase cateva grame de plumb in plus. A dat “Ignore” din nou si, dupa alte trei luni, gata. Era pe litoral, la Sunny Beach, in restaurantul unuia dintre hotelurile lui, bea o cafea pe care a varsat-o pe frumusetea de camasa atunci cand lunetistului nu i-a tremurat degetul pe tragaci.

Georgi Iliev a primit o placa de marmura pentru ca a castigat campionatul. Ceilalti doi n-au meritat. Inaintea lui Joro, a fost alt patron (scuze, nu mai stiu cum il chema).  A vandut clubul si, dupa cativa ani, a racit. De tot. El era infierbantat, glontul – rece. Pneumonie. Dupa Iliev, a venit Tasev, cel mai mare exportator de cirese din Bulgaria. Acum doi ani, in plina zi, statea linistit in masina lui pe o strada din Boyana, un cartier rezidential al Sofiei. Nimeni nu a vazut cine a tras cele doua gloante.

Si atunci, cum sa nu fii superstitios?

• Post publicat initial pe blogul ProSport si recosmetizat de echipa redactionala a www.caretas.ro.