Dupa asta, cel mai probabil, o sa-i dau un pui de shut down lui caretas.ro (motivele, tot dupa pauza publicitara). Hai, potoliti-va, nu mai plangeti, ca doar n-a murit Michael Jackson!

Pana ma intorc, va las sa dati cu ochiul si cu urechea pe una dintre piesele care l-au facut pe prietenul Vanghele (cel mai mare fan Dream Theater de dincoace de Oceanul Transatlantic) sa spuna:

Bai, nene, discu’ asta ne-ar face si pe noi, oameni in toata firea, sa cadem la asternut. Pai, fetitele isi ridica gladiolele in trei secunde daca asculta asta!

Azi promit sa va povestesc cum n-am luat doua batai in ultimele trei saptamani, iar maine, dupa secole de asteptare, celebrul post despre EBA.

M-am intors. Parjoliti ogoarele, otraviti fantanile, incuiati femeile in casa!

• de ce inca sunt bucuros si uimit dupa un meci pe care l-am vazut duminica seara (nu e Urziceni – Dinamo, sa fim seriosi!);
• de ce o sustin din toata inima si o votez pe EBA
• cum am ajuns la concluzia ca adolescentii sunt frumosi si idioti peste tot;
• ne bucuram impreuna de fotbal dupa Barça – Manchester.

Stimati vevespectatori, accesati, click-uiti, refresh-uiti. Va astept ca pe ziua de spaga!

Va multumesc pentru intelegere si imi pare rau ca nu m-am putut tine de cuvant.

PS:

La un moment dat, textul va aparea aici. Doar ca nu stiu cand.

• cat da Rio Ferdinand la frizer;
• cat de aproape de satisfactia vietii lor au fost cei care voiau sa-i vada batuti bine pe Mironica si Caretas;
• cand am primit cele mai multe felicitari din viata mea, desi nu era ziua mea si nici nu-mi intrase copilul la liceu;
• ca politistii nu-s prosti si ineficienti chiar peste tot;
• cat de ieftin poti sa te pisi in centrul Manchester-ului.

Cand veti putea citi toate minunatiile astea? Clar, pana la Werder – Sahtior. Mai mult de atat nu pot sa va spun. Reveniti constant aici. Refresh de lamaie Va astept. Sunt caldut.

In seara asta si maine dimineata Luni seara si marti dimineata:

• inca doua vorbe despre finala Ligii la handbal;
• cum era sa iau doua batai (una – sora cu moartea, cealalta – chiar mama celor doua surori) in 10 minute acum un an, la Manchester, dupa finala Cupei UEFA;
• povestea necunoscuta a unui fotbalist cu nume mare;

Deci, va astept pe aici. Ma duc sa iau niste seminte, niste alune, o apa plata, sa am cu ce va servi.

Si, ca sa nu mai faceti misto de mine, cum ca as da cu sapa intr-o tara de cacat, va invit sa cititi asta.

• continuarea povestii de la finala Cupei UEFA de anul trecut;

• un post despre invazia submuzicii romanesti la sud de Dunare;

Ramaneti cu noi! Revenim imediat dupa andropauza.

Asa ca, numai in Caretasul de maine:

• portretul senzationalului erou necunoscut al fotbalului;
• un loc incantator in care sa va opriti doua ore la vara, in drum spre Grecia;

Va astept din nou. Am luat bere si mici, sunt in campanie erect-orala.

- pentru ca-s nevorbit; in septembrie 2008, m-am facut capsunar de Bulgaria, prelucrator prin aschiere la doua televiziuni cu ceafa groasa; tot atunci, am inceput sa scriu mail-uri acasa, sefilor, colegilor, prietenilor; povesteam ce am gasit acolo, ce avem de facut, ce probleme avem, ceream sfaturi, ma plangeam si injuram; in afara de astea, adaugam povestioare din viata la Sofia, din fotbalul bulgaresc si alte glumite ieftine; unele s-au transformat in posturi pe un blog; altele au ramas in circuit inchis;

- pentru ca mi s-a urcat succesul la cap; mail-urile de care tocmai va vorbii au inceput sa se plimbe intre adresele de mail ca Anna Lesko intre bogatasi; am fost rugat frumos sa adaug mai multe adrese (“Ba, zdreanta, trimite-mi si mie sa ma rad, nu fi bulangiu!”) pana cand lista mea de distributie a facut poc; s-a largit ginecologic pana nu mai puteam sa povestesc mare lucru despre serviciu (ca, na, e lucruri care tre’ sa ramaie intre mai putini ochi);

- pentru ca-s orgolios; intr-o zi, cineva care are mai multa incredere in mine ca mine si care stie pe ce buton sa apese mi-a dat un reply: “Ce tembel esti Ti-am zis sa-ti faci blog, dar nu vrei. Esti putoare mare”. Cum sa nu reactionez?

Asa ca iata aceasta frumusete de WordPress (mersic again, Bob!), care va fi un ghiveci cu ce am prin camara: cateva posturi furate din ProSport, povesti despre mafiotii bulgari (mai ales despre cei reci, ca sa nu ma vedeti ca donator involuntar de organe – in cel mai bun caz -, la Stirile de la ora 5), intamplari din eterna si fascinanta Bulgarie altoita cu mereu surprinzatorii romani, filme pe care le-am vazut (de la Barely Legal Asian Cum Eaters VIII in jos), carti pe care le-am citit (terminati cu glumele astea cu optul de romb si asul de trefla!) si cele mai vechi bancuri resapate.

Am, in schimb, doua mari probleme la cap (dupa cum suna o dedicatie intre manelisti, “toti cei care ma cunoaste sa striga in gura mare: numai doua?!?!”): 1.daca imi propun sa scriu cu un scop clar (articol, blog etc.) nu iese nimic (asa ca o sa ma prefac ca scriu, in continuare, mail-uri@protv.ro) si C.nimic nu ma inhiba mai mult ca o foaie goala. Asa ca, macar la inceput, o sa postez din ceea ce am deja in tolba.

Astept sugestii, si, mai ales, reclamatii si injuraturi.

Bine-ati venit pe “Blogul de mamaliciki cu zeama de castraveti”!

PS: Am zis ca nimic nu ma inhiba mai mult ca o foaie goala? Ba da, ar mai fi ceva. Saracu’ Hugh Jackman: