CAstRavETAS.RO

In Bulgaria, treburile se rezolva simplu sau foarte simplu. Cu vorba buna sau cu zeama de Uzi. Nimeni nu mai cauta calea de mijloc, e pierdere de vreme. Iar politia numara AN-urile: 195 de asasinate, toate cu autor necunoscut, in 19 ani de “democratie”. Despre cateva dintre ele o sa va povestesc pe blogul asta.

Primul episod ne duce la 130 de kilometri de Sofia, intr-un oras mare, mereu dezmierdat de razele blande ale soarelui (bleah!). Orasul celor 7 coline, Roma Bulgariei, raspunde la numele de Plovdiv si, sincer, am vazut si orase mai frumoase. Nu e chiar Copsa Mica, dar, daca-i asculti pe plovdiveni, iti vor spune ca e “cel mai oras misto” nu numai din tara, ci din intreg sud-estul Europei si ca emisfera nordica n-a mai vazut femei asa frumoase precum cele din Пловдив. Ceea ce poate fi adevarat, cu o singura conditie: sa nu fi iesit niciodata din Plovdiv.

Una dintre cele mai cunoscute femei din Plovdiv se numeste Galya Topalova. Are bani multi, suficient de multi cat sa dea si altora, mai ales intr-un an electoral. Tanti Galya are afaceri in turism si in transporturi si vrea sa le aiba in continuare. Pentru asta, ca in orice alta tara din zona, trebuie sa cotizeze. Acolo unde a mai cotizat (la BSP – Partidul Socialist Bulgar, partidul presedintelui Parvanov si al prim-ministrului Stanishev), dar si in alte parti, ca nu se stie niciodata. Ca sa cotizeze, trebuie sa incaseze. Ca sa incaseze, trebuie sa vanda. De exemplu, sa vanda clubul Lokomotiv Plovdiv, pe care-l patroneaza. Vrea sa vanda pentru ca are nevoie de bani si, probabil, pentru ca e superstitioasa. Nimeni nu vrea sa cumpere, pentru ca tanti Galya cere mult (5 milioane de euro), pentru ca e criza, pentru ca clubul e falimentar si, probabil, pentru ca toti sunt superstitiosi. Da’ de unde naiba atatea superstitii?

Pai, sa vedem. Nici unul dintre ultimii trei patroni ai lui Loko Plovdiv n-a murit de batranete sau de ciroza. Toti s-au imbolnavit de deces in mod subit si au dat “sign out” vietii cu mai multe gauri decat cele prevazute in cartea tehnica.

Ca sa afli mai multe, tre’ sa ajungi la stadion. O mizerie, un monstru de piatra in care stai cu teama ca ar putea oricand sa se darame. De fapt, un sfert din tribuna intai chiar s-a prabusit acum cativa ani. Singurica, fara s-o atinga nimeni. Iti infrunti frica si ajungi in tribuna oficiala. Mica, in aer liber, cu scaune de plastic concepute special pentru cururi de fotomodel. Rosii si negre (scaunele, nu cururile). Numai unul e alb, da’ nu e scaun. Era inainte. Acum, e o placa de marmura pe care scrie “Georgi Iliev”.

Dar mai interesant e ce nu scrie. Nu scrie ca Joro (varianta bulgareasca a lui “Gica”) a fost patronul lui Loko, omul cu care, in 2004, LP a castigat singurul campionat din istorie. Omul care a ignorat toate mesajele primite, toate semnalele de alarma. Povestea lui e aracul pe care s-au urcat tulpinile agatatoare ale carierelor altor baieti destepti ai Bulgariei. Nascut la Kyustendil (un oras din apropierea granitei cu Macedonia, un fel de “Centrul Luceafarul” pentru baietii cu limuzine negre si badigarji), a facut lupte, ca si fratele lui mai mare, Vasil. Vasil a inceput sa miroasa florile la radacina in 1995, impuscat. Georgi Iliev s-a facut ca nu intelege mesajul si a preluat afacerile famigliei: hoteluri la Marea Neagra, o fabrica de alcool, o firma de paza. La pachet au venit contrabanda si traficul de droguri. In total, vreo 300 de milioane de euro. In 2005, la un an dupa campionatul castigat cu Loko Plovdiv, Joro a mai primit un peste mort (vezi “Nasul” pentru detalii). Nikolai Popov, presedintele pus de el la club, se ingrasase putin: luase cateva grame de plumb in plus. A dat “Ignore” din nou si, dupa alte trei luni, gata. Era pe litoral, la Sunny Beach, in restaurantul unuia dintre hotelurile lui, bea o cafea pe care a varsat-o pe frumusetea de camasa atunci cand lunetistului nu i-a tremurat degetul pe tragaci.

Georgi Iliev a primit o placa de marmura pentru ca a castigat campionatul. Ceilalti doi n-au meritat. Inaintea lui Joro, a fost alt patron (scuze, nu mai stiu cum il chema).  A vandut clubul si, dupa cativa ani, a racit. De tot. El era infierbantat, glontul – rece. Pneumonie. Dupa Iliev, a venit Tasev, cel mai mare exportator de cirese din Bulgaria. Acum doi ani, in plina zi, statea linistit in masina lui pe o strada din Boyana, un cartier rezidential al Sofiei. Nimeni nu a vazut cine a tras cele doua gloante.

Si atunci, cum sa nu fii superstitios?

• Post publicat initial pe blogul ProSport si recosmetizat de echipa redactionala a www.caretas.ro.