Anul trecut, pe blogul ProSport, cineva ma ruga sa vorbesc despre Iliya Pavlov. Un nene care a fost in centrul marilor afaceri ale Bulgariei de dupa ’90. Un “greu” al tranzitiei bulgaresti. Un personaj complex, infipt bine in politica, afaceri, servicii secrete. Povestea lui e lunga si groasa. E greu sa scrii un amarat de post fara sa lasi pe-afara momente importante din viata si opera lui Pavlov. Redusa la esenta sau, poate, aruncata superficial, chiar din coltul gurii lui, povestea ar suna cam asa:
“Sunt baiat destept. Foarte destept. Si puternic. Foarte puternic. Deci, smecher. Ati ghicit, foarte smecher. Pana azi, la 42 de ani si jumatate, stiu, “Multi Inainte!”, “Multumesc, la fel”, am facut de toate.
Mi-a placut sportul, am fost luptator. Nu va grabiti sa ma comparati cu Grisha Ganchev, cu Georgi Iliev, pe langa astia sunt ca Loeb pe langa Titi Aur. Nu mi-a lipsit nimic cand am fost mic, tata avea o carciuma, lucram la el, printre orele de scoala si antrenamente. Ospatar. Voi, romanii, stiti cat de bine ajung astia…
Mi-a placut si scoala, mi-a placut engleza, am invatat in Anglia, in State. Un pic de jurnalism, un pic de management, ce mai, sunt scula! Si ce daca am dat cu ciocu’ la Secu? Nu m-a obligat nimeni, da’ am simtit eu ca o sa-mi fie bine. V-am zis ca sunt destept… M-au racolat in carciuma lu’ tata si ne-am facut treaba. Eu i-am ajutat pe ei, ei pe mine, altfel cum dracu’ sa pot sa invat in strainatate?
Si femeile mi-au placut. Prima oara, m-am insurat la 22 de ani. Am si iubit-o pe Toni. Mai mult pe taica-su, generalul Chergelanov, sefu’ lu’ Secu’. Da’ si pe ea. M-au ajutat mult amandoi. Deci, sunt si descurcaret. Asa au ajuns taranii astia de la revistele de business sa ma considere unul dintre cei mai bogati europeni. Auzi aici: locul 8 in Europa de Est, primul in Bulgaria, 1,5 miliarde de dolari avere. Vai de curu’ lor de imbecili, daca ar sti cati bani controlez… Nu sunt toti ai mei, ii pastrez si pentru altii, dar e bine, nu ma plang, am de-o paine si de-o bere. Mai dau si la altii. Uite, de exemplu, la federatia de lupte libere, ca sa nu uit de unde am plecat. La Cherno More Varna. Si, evident, la TSKA, cea mai mare echipa a noastra. Unii zic ca asa mai spal din ei. Sunt prea greu ca sa le raspund. Cum ziceti voi, latinii? Aquila non capit muscas.
Stiti ca sunt si cetatean american, nu? Au incercat unii sa nu ma lase sa intru in State, dar altii, prietenii mei, mi-au dat si pasaport. Parca am zis ca sunt descurcaret. Uite, chiar ma gandesc sa le intorc favoarea si, daca, sa spunem, nevasta’ lu’ Clinton ar vrea sa candideze la ceva, la orice, congres, presedintie chiar, o s-o ajut cu malai. Oficial, pe fata, nu ne ascundem.
V-as spune mai multe, da’ mi-e ca va ametesc de tot. Povestea e prea incurcata ca s-o intelegeti in 3 minute. Iar mai mult timp pentru voi chiar n-am. Uite, ma hartuiesc si judecatorii astia, ma tot cheama sa depun marturie intr-un proces. Fostul prim-ministru Andrei Lukanov a murit impuscat acum vreo 7 ani, in ’96. Stiti ca aici, la noi, e chiar banal. Astia cred ca-s implicat… Si pe mine vrut sa ma scoata din joc acum vreo 6 ani. Da, in ’97, mi-au aruncat in aer masina. In mers. Nu eram in ea. Sunt prea destept, prea bine pazit. Hopa, si atunci ce cauta punctul asta rosu pe camasa mea? Sa fie oare vreun lune…”
Ultimii care s-au bagat in seama