CAstRavETAS.RO

Corina Chiriac, Stela Enache si Florin Bogardo, The Rolling Stones si Maestrul Nicolae Guta sa n-aiba nici o grija. Taranul din Campina le-a rezolvat problemele si le-a clarificat dilemele. Am oprit timpul, nu mai merge nicaieri, e de partea noastra, putem sa-l dam si inapoi. Pentru ca am descoperit ceva mai tare decat mersul pe jos si apa calda: ceasul bulgaresc.

Ceea ce vedeti mai jos nu e un trucaj a la Academia Catavencu. Photoshop-ul nu s-a bagat intre adevar si blog ca virgula intre subiect si predicat (© Adrian Paunescu). E o poza pe care am facut-o eu insasi in holul blocului unde domiciliez, pe bulevardul Magherov din Sofia. Deci, in centrul capitalei europene Sofia, in anul de dizgratie 2009, asociatia de blocatari a hotarat sa amplaseze una bucata ceas chiar langa usa blocului, pe interior, astfel incat oricine sa NU poata sti cat timp mai are pana tre’ sa ajunga la serviciu, carciuma sau celebrul loc de intalnire botezat de mine “Leul fara Coaie” (in curand, numai pe www.caretas.ro, detalii despre LfC).

Te trezesti cu ochii mici, te bagi sub dus sa-ti revii si sa te igienizezi, bagi ceva la mat sau nu, iei in bot o cafea, un ceai sau o rachie (ce ai prin casa), pui una bucata textila pe corp si pleci dracului, nu inainte de a activa alarma. De parca ar fi vreun hot in stare sa mai sparga o casa dupa ce urca 88 de trepte (da, le-am numarat; chiar a doua zi dupa ce ne-am mutat). Te uiti la ceas, zici ca stai bine cu timpul, cobori pe scari. Iti tii respiratia la etajul trei (e mult mai crancen la urcare, cand gafai si tragi cate doi litri de aer in piept la fiecare inspiratie), pentru ca acolo sta ori un vecin care a murit de vreo 8 luni si nu l-a gasit nimeni, ori o vecina cu 26 de pisici, toate in calduri. Daca mai traiesti, la etajul doi, iti iei nasul de pe jos si te stergi la ochii care ustura ca o pula lovita cu o urzica (asta e din auzite, nu stiu cum e) si lacrimeaza ca ai unei bunici care se uita la “Dansez pentru matale”. Si, ca sa-l bag in pizda ma-sii de preludiu si sa trec la intromisiune, ajungi la usa si vezi, deasupra cutiilor de scrisori, un ceas.

PS: Daca va intrebati, limbile merg normal, adica in sens invers trigonometric (multumesc, dom’ profesor Sendroiu, pentru prieteni – “Limba”, coincidentele nu sunt niciodata intamplatoare). Era 11 fara 8 minute (intr-o duminica, in rest sunt la munca la ora aia ).

PPS: Maine, pe Blog de mamaliciki cu zeama de castraveti, povestea incredibila a vietii unuia dintre cei mai importanti oameni ai tranzitiei bulgaresti. Si, tot maine, peripetiile tulburatoare ale unui taran coclit pe aeroporturile nemtesti. Adevaruri cutremuratoare si intamplari halucinante! Ramaneti pe www.caretas.ro! Revenim dupa pauza.